înzestra

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : înzestră

română

Etimologie

Din în + zestre (< latină dextrae).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.zesˈtra/


Verb


Conjugarea verbului
înzestra
Infinitiv a înzestra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înzestrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înzestreze
Participiu înzestrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da zestre unei fete (când se mărită).
    A înzestra o fată de măritat.
  2. a acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc.
  3. a prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota.
  4. (fig.) a dota pe cineva cu calități morale, fizice etc.
    Natura l-a înzestrat cu însușiri alese.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din înzestra.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înzestra.

Referințe