pruna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : prunã, prună, prüna

română

Etimologie

Din prună.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru prună.






catalană

(català)

Etimologie

Din latină populară *prūna < latină prūnum („prună”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈpɾu.na/
  • (central, oriental) AFI: /ˈpɾu.nə/


Substantiv

pruna f., prunes pl.

  1. (bot.) prună

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Inevitabil din proto-indo-europeană *prews- („a îngheța; a arde”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpruː.na/


Substantiv


Declinarea substantivului
prūna
f. Singular Plural
Nominativ prūna prūnae
Genitiv prūnae prūnārum
Dativ prūnae prūnīs
Acuzativ prūnam prūnās
Ablativ prūnā prūnīs
Vocativ prūna prūnae
  1. cărbuni încinși; spuză

Descendenți

Vezi și

Referințe