pruna

Vezi și : prunã, prună, prüna

română

Etimologie

Din prună.

Pronunție

• AFI: /ˈpru.na/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru prună.

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină populară *prūna < latină prūnum („prună”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈpɾu.na/
• (central, oriental) AFI: /ˈpɾu.nə/

Substantiv

pruna f., prunes pl.

1. (bot.) prună

Cuvinte derivate

• pruner
• prunera
• pruneta

Cuvinte compuse

• pruna cascavell
• pruna clàudia
• pruna de cor de bou
• pruna de frare llarg
• pruna pansa
• pruna salvatge

Expresii

• com una pruna
• de prunes agres
• ni pruna

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Inevitabil din proto-indo-europeană *prews- („a îngheța; a arde”).

Pronunție

• AFI: /ˈpruː.na/

Substantiv

Declinarea substantivului prūna
f.	Singular	Plural
Nominativ	prūna	prūnae
Genitiv	prūnae	prūnārum
Dativ	prūnae	prūnīs
Acuzativ	prūnam	prūnās
Ablativ	prūnā	prūnīs
Vocativ	prūna	prūnae

1. cărbuni încinși; spuză

Descendenți

• aromână: sprunã
• catalană: espurna
• italiană: brunice

Vezi și

• carbō

Referințe

• Wiktionary