tipări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tipar.

Pronunție

  • AFI: /ti.pəˈri/


Verb


Conjugarea verbului
tipări
Infinitiv a tipări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tipăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tipărească
Participiu tipărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita.
    A tipărit 10 000 de exemplare din această carte.
  2. (înv.) a lăsa o urmă; a întipări.
  3. (pop.) a apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din tipări.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tipări.

Referințe