tipări

română

Etimologie

Din tipar.

Pronunție

• AFI: /ti.pəˈri/

Verb

Conjugarea verbului tipări
Infinitiv	a tipări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tipăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tipărească
Participiu	tipărit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita.

   A tipărit 10 000 de exemplare din această carte.

2. (înv.) a lăsa o urmă; a întipări.
3. (pop.) a apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă.

Sinonime

• 1: publica, imprima, trage

Cuvinte derivate

• întipări
• tipar
• tipărie
• tipărire
• tipărit
• tipăritor

Cuvinte apropiate

• tipografie

Traduceri

a reproduce pe hârtie cu ajutorul tiparului

arabă: طبع (ʈábaʕa) (العربية) catalană: imprimir (català) chineză: 印刷 (yìnshuà) (中文) coreeană: 인쇄하다 (inswaehada) (한국어) daneză: trykke (dansk) engleză: print (English) finlandeză: painaa (suomi), tulostaa (suomi) franceză: imprimer (français) germană: drucken (Deutsch) greacă: τυπώνω (typóno) (Ελληνικά) interlingua: imprimer (interlingua)

islandeză: prenta (íslenska) italiană: stampare (italiano) maghiară: nyomtatni (magyar) neerlandeză: drukken (Nederlands), afdrukken (Nederlands), printen (Nederlands) norvegiană: trykke (norsk) papamiento: imprimi (Papiamentu) portugheză: imprimir (português) rusă: печатать (pečátat’) (русский) spaniolă: imprimir (español) suedeză: trycka (svenska) turcă: basmak (Türkçe), tabetmek (Türkçe)

Etimologie

Din tipări.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tipări.

Referințe

• DEX online