pufnitură

română

Etimologie

Din a pufni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /puf.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului pufnitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pufnitură	pufnituri
Articulat	pufnitura	pufniturile
Genitiv-Dativ	pufniturii	pufniturilor
Vocativ	pufnitură	pufniturilor

1. faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet.
2. zgomot specific produs de cel care pufnește.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înfruptau

Referințe

• DEX '98 via DEX online