puntiță

română

Etimologie

Din punte + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /pun'ti.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului puntiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	puntiță	puntițe
Articulat	puntița	puntițele
Genitiv-Dativ	puntiței	puntițelor
Vocativ	puntiță	puntițelor

1. puntișoară.
2. interval aflat între găurile țevilor la o placă tubulară a unei căldări de aburi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online