Sari la conținut

puținătate

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din puțin + sufixul -ătate.

Pronunție

  • AFI: /pu.ʦi.nə'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
puținătate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puținătate invariabil
Articulat puținătatea invariabil
Genitiv-Dativ puținătății invariabil
Vocativ puținătate invariabil
  1. faptul sau însușirea de a fi puțin; cantitate sau număr mic; puțintime.
  2. volum mic sau dimensiune mică; micime.


Traduceri

Referințe