puținătate

română

Etimologie

Din puțin + sufixul -ătate.

Pronunție

• AFI: /pu.ʦi.nə'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului puținătate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	puținătate	invariabil
Articulat	puținătatea	invariabil
Genitiv-Dativ	puținătății	invariabil
Vocativ	puținătate	invariabil

1. faptul sau însușirea de a fi puțin; cantitate sau număr mic; puțintime.
2. volum mic sau dimensiune mică; micime.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online