râcă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din râcăi (învechit „a răcni” < slavă (veche)) (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /'rɨ.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
râcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ râcă râci
Articulat râca râcile
Genitiv-Dativ râcii râcilor
Vocativ râcă râcilor
  1. (fam.) ceartă, sfadă.

Expresii

  • A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină
  • A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă
  • A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva


Traduceri

Anagrame

Referințe