răpuitoare

română

Etimologie

Din răpuitor.

Pronunție

• AFI: /rə.pu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răpuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răpuitoare	răpuitoare
Articulat	răpuitoarea	răpuitoarele
Genitiv-Dativ	răpuitoarei	răpuitoarelor
Vocativ	răpuitoareo	răpuitoarelor

1. (neobișnuit) persoană care încântă, farmecă, cucerește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online