răsînțelege

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din răs- + a înțelege.

Pronunție

  • AFI: /rəs.ɨn.ʦe'le.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
răsînțelege
Infinitiv a răsînțelege
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răsînțeleg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răsînțeleagă
Participiu răsînțeles
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte.


Traduceri

Anagrame

Referințe