răstimp

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) rastonpŭ (după timp).

Pronunție

  • AFI: /rəs'timp/


Substantiv


Declinarea substantivului
răstimp
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răstimp răstimpuri
Articulat răstimpul răstimpurile
Genitiv-Dativ răstimpului răstimpurilor
Vocativ răstimpule răstimpurilor
  1. durată (limitată) de timp; interval între două perioade sau între două momente diferite; timp.

Locuțiuni

  • (loc.adv.) În răstimpuri sau din răstimp în răstimp = din când în când, câteodată, uneori.
  • Într-un răstimp = de la o vreme, la un moment dat.
  • În răstimp = între timp.


Traduceri

Anagrame

Referințe