răstimp

română

Din slavă (veche) rastonpŭ (după timp).

Declinarea substantivului răstimp
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răstimp	răstimpuri
Articulat	răstimpul	răstimpurile
Genitiv-Dativ	răstimpului	răstimpurilor
Vocativ	răstimpule	răstimpurilor

(loc.adv.) În răstimpuri sau din răstimp în răstimp = din când în când, câteodată, uneori.
Într-un răstimp = de la o vreme, la un moment dat.
În răstimp = între timp.