răsucitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a răsuci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /rə.su.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsucitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsucitură răsucituri
Articulat răsucitura răsuciturile
Genitiv-Dativ răsuciturii răsuciturilor
Vocativ răsucitură răsuciturilor
  1. fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire.
  2. fel, mod de a răsuci un fir.
  3. cotitură a unui drum; întorsătură.


Traduceri

Referințe