răzătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a rade + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /rə.zə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răzătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răzătură răzături
Articulat răzătura răzăturile
Genitiv-Dativ răzăturii răzăturilor
Vocativ răzătură răzăturilor
  1. faptul de a (se) rade; bărbierit.
  2. urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie.
  3. ceea ce rezultă din raderea unui obiect.


Traduceri

Referințe