gumă

română

Etimologie

După franceză gomme, italiană gomma. Confer latină gummi, germană Gummi.

Pronunție

• AFI: /'gu.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului gumă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gumă	gume
Articulat	guma	gumele
Genitiv-Dativ	gumei	gumelor
Vocativ	gumă	gumelor

1. substanță vâscoasă, secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie.

   Gumă arabică.

2. (pop.) șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă; elastic.
3. mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră.

Cuvinte derivate

• guma

Cuvinte compuse

• gumă de mestecat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mugă

Referințe

• DEX '98 via DEX online