răzbubui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din răz- + a bubui.

Pronunție

  • AFI: /rəz.bu.bu'i/


Verb


Conjugarea verbului
răzbubui
Infinitiv a răzbubui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răzbubuie
Participiu răzbubuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre surse de zgomote, p.ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) a bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe