răzuitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a răzui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /rə.zu.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răzuitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răzuitură răzuituri
Articulat răzuitura răzuiturile
Genitiv-Dativ răzuiturii răzuiturilor
Vocativ răzuitură răzuiturilor
  1. faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii.


Traduceri

Referințe