răzuitură

română

Etimologie

Din a răzui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /rə.zu.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului răzuitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răzuitură	răzuituri
Articulat	răzuitura	răzuiturile
Genitiv-Dativ	răzuiturii	răzuiturilor
Vocativ	răzuitură	răzuiturilor

1. faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online