răzvrătitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) răzvrăti + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /rəz.vrə.ti'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
răzvrătitor
Singular Plural
Masculin răzvrătitor răzvrătitori
Feminin răzvrătitoare răzvrătitoare
Neutru răzvrătitor răzvrătitoare
  1. (rar) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
răzvrătitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răzvrătitor răzvrătitori
Articulat răzvrătitorul răzvrătitorii
Genitiv-Dativ răzvrătitorului răzvrătitorilor
Vocativ răzvrătitorule răzvrătitorilor
  1. (rar) persoană care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe