răzvrătitor
Etimologie
Din a (se) răzvrăti + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /rəz.vrə.ti'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului răzvrătitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | răzvrătitor | răzvrătitori |
| Feminin | răzvrătitoare | răzvrătitoare |
| Neutru | răzvrătitor | răzvrătitoare |
- (rar) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului răzvrătitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răzvrătitor | răzvrătitori |
| Articulat | răzvrătitorul | răzvrătitorii |
| Genitiv-Dativ | răzvrătitorului | răzvrătitorilor |
| Vocativ | răzvrătitorule | răzvrătitorilor |
- (rar) persoană care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online