rașchetator

română

Etimologie

Din a rașcheta + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /raʃ.ke.ta'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului rașchetator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rașchetator	rașchetatori
Articulat	rașchetatorul	rașchetatorii
Genitiv-Dativ	rașchetatorului	rașchetatorilor
Vocativ	rașchetatorule	rașchetatorilor

1. muncitor specializat în rașchetarea parchetului.

Cuvinte derivate

• rașchetatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online