rabata

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză rabattre.

Pronunție

  • AFI: /ra.ba'ta/


Verb


Conjugarea verbului
rabata
Infinitiv a rabata
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rabatez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rabateze
Participiu rabatat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (mat.) a roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii.
  2. (v.tranz.) a lăsa în jos; a îndoi, a plia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe