rancor

catalană

(català)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

• (occidental) AFI: /raŋˈkoɾ/
• (oriental) AFI: /rəŋˈko/

Substantiv

rancor m., rancores pl.

1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
2. ranchiună, pică

---

engleză

(English)

Etimologie

Confer rancour.

Pronunție

• AFI: /'ræŋ.kɚ/

Substantiv

1. formă americană pentru rancour.

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rancor m., rancores pl.

1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
2. ranchiună, pică

Sinonime

• rencor

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din ranceō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului rancor
m.	Singular	Plural
Nominativ	rancor	rancōrēs
Genitiv	rancōris	rancōrum
Dativ	rancōrī	rancōribus
Acuzativ	rancōrem	rancōrēs
Ablativ	rancōre	rancōribus
Vocativ	rancor	rancōrēs

1. râncezeală
2. (p. ext.) ranchiună, pică

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

rancor m., rancores pl.

1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
2. ranchiună, pică

Sinonime

• 1-2: ressentimento

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină rancor.

Pronunție

• AFI: /raŋ'koɾ/

Substantiv

rancor m., rancores pl.

1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
2. ranchiună, pică

Sinonime

• 1-2: encono, rencor, (înv.) rancura, rencura

Referințe

• Wikcionario