rancour

engleză

(English)

Variante

• (în SUA) rancor

Etimologie

Din engleza medie rancour, care provine din franceza medie < latină târzie rancōr.

Pronunție

• AFI: /'ræŋkər/

Substantiv

rancour, (nenumărabil)

1. (în Anglia și Canada) rancoare, râncoare, pizmă; ranchiună, pică

   David's rancour was evident when I challenged his beliefs.

Sinonime

• malice

Cuvinte derivate

• rancourous
• rancourously

Cuvinte apropiate

• rancid

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary