rancore

De la Wikționar, dicționarul liber

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie rancor, -ōris.

Pronunție

  • AFI: /ran'kore/


Substantiv

rancore m., rancori pl.

  1. rancoare, râncoare, ură, pizmă
  2. ranchiună, pică
    Nutrire rancore contro qualcuno.

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe