rateș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din ucraineană ратуś (ratuś).

Pronunție

  • AFI: /'ra.teʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
rateș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rateș rateșe
Articulat rateșul rateșele
Genitiv-Dativ rateșului rateșelor
Vocativ rateșule rateșelor
  1. (reg.; înv.) han așezat la o șosea principală.


Traduceri

Anagrame

Referințe