razanță
română
Etimologie
Din franceză rasance, germană Rasanz.
Pronunție
- AFI: /ra'zan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului razanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | razanță | razanțe |
| Articulat | razanța | razanțele |
| Genitiv-Dativ | razanței | razanțelor |
| Vocativ | razanță | razanțelor |
- proprietate a traiectoriei descrise de un proiectil aruncat de o gură de foc de a avea curbură mică.
- distanța până la care o traiectorie se păstrează paralel și la mică înălțime față de pământ.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online