reîmpărți

română

Etimologie

Din re- + a împărți.

Pronunție

• AFI: /re.ɨm'pərʦi/

Verb

Conjugarea verbului (se) reîmpărți
Infinitiv	a (se) reîmpărți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) reîmpart
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reîmpartă
Participiu	reîmpărțit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă).

Cuvinte derivate

• reîmpărțire
• reîmpărțit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reprimați
• retipărim

Referințe

• DEX '98 via DEX online