reîntrupa

română

Etimologie

Din re- + a întrupa.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.tru'pa/

Verb

Conjugarea verbului (se) reîntrupa
Infinitiv	a (se) reîntrupa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) reîntrupez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reîntrupeze
Participiu	reîntrupat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (adesea fig.) a da sau a lua din nou formă concretă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întrerupă

Referințe

• DEX '98 via DEX online