recarbura

română

Etimologie

Din franceză recarburer.

Pronunție

• AFI: /re.kar.bu'ra/

Verb

Conjugarea verbului recarbura
Infinitiv	a recarbura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recarburez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recarbureze
Participiu	recarburat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă.

Cuvinte derivate

• recarburare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carburare

Referințe

• DEX '98 via DEX online