rechizite
română
Etimologie
Din germană Requisit.
Pronunție
- AFI: /re.ki'zi.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului invariabil | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | invariabil | rechizite |
| Articulat | invariabil | rechizitele |
| Genitiv-Dativ | invariabil | rechizitelor |
| Vocativ | invariabil | rechizitelor |
- totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online