recipisă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

După franceză récépissé, germană Rezepisse.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
recipisă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recipisă recipise
Articulat recipisa recipisele
Dativ-Genitiv recipisei recipiselor
Vocativ recipisă recipiselor
  1. dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate.


Traduceri

Anagrame

Referințe