recipisă
Etimologie
După franceză récépissé, germană Rezepisse.
Pronunție
- AFI: /re.ʧi'pi.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului recipisă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recipisă | recipise |
| Articulat | recipisa | recipisele |
| Genitiv-Dativ | recipisei | recipiselor |
| Vocativ | recipisă | recipiselor |
- dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online