recrut
română
Etimologie
Din germană Rekrut, rusă рeкрут (rekrut).
Pronunție
- AFI: /re'krut/
Substantiv
| Declinarea substantivului recrut | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recrut | recruți |
| Articulat | recrutul | recruții |
| Genitiv-Dativ | recrutului | recruților |
| Vocativ | recrutule | recruților |
- tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat.
- (fig.) (fam.) persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online