recrut

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Rekrut, rusă рeкрут (rekrut).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
recrut
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recrut recruți
Articulat recrutul recruții
Genitiv-Dativ recrutului recruților
Vocativ recrutule recruților
  1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat.
  2. (fig.) (fam.) persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe