recrutor
Etimologie
Din franceză recruteur.
Pronunție
- AFI: /re.kru'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului recrutor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recrutor | recrutori |
| Articulat | recrutorul | recrutorii |
| Genitiv-Dativ | recrutorului | recrutorilor |
| Vocativ | recrutorule | recrutorilor |
- persoană care făcea recrutări în armată.
- persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online