recrutor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză recruteur.

Pronunție

  • AFI: /re.kru'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
recrutor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recrutor recrutori
Articulat recrutorul recrutorii
Genitiv-Dativ recrutorului recrutorilor
Vocativ recrutorule recrutorilor
  1. persoană care făcea recrutări în armată.
  2. persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc.


Traduceri

Referințe