recul

română

Etimologie

Din franceză recul.

Pronunție

• AFI: /'re.kul/

Substantiv

Declinarea substantivului recul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recul	reculuri
Articulat	reculul	reculurile
Genitiv-Dativ	reculului	reculurilor
Vocativ	reculule	reculurilor

1. mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă pe baza unei forțe de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp.
2. distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cerul
• lucre

Referințe

• DEX '98 via DEX online