recula

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză reculer.

Pronunție

  • AFI: /re.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
recula
Infinitiv a recula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reculez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reculeze
Participiu reculat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe