careu

română

Etimologie

Din franceză carré.

Pronunție

• AFI: /kaˈrew/

Substantiv

Declinarea substantivului careu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	careu	careuri
Articulat	careul	careurile
Genitiv-Dativ	careului	careurilor
Vocativ	careule	careurilor

1. mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte.
2. suprafață a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc, și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale.
3. încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreație pentru ofițeri.
4. (la unele jocuri de cărți) grup de patru cărți de aceeași valoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curea
• creau

Referințe

• DEX '98 via DEX online