recunoscut

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a recunoaște.

Pronunție

  • AFI: /re.ku.nos'kut/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
recunoscut
Singular Plural
Masculin recunoscut recunoscuți
Feminin recunoscută recunoscute
Neutru recunoscut recunoscute
  1. identificat, cunoscut.
  2. acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat.
  3. considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu.
  4. (despre un guvern, un stat etc.) acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state.
  5. (despre un copil natural) declarat ca legitim.
  6. (despre o poziție, o formație militară etc.) cercetat îndeaproape, cunoscut.


Traduceri

Referințe