Sari la conținut

recuza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză récuser.

Pronunție

  • AFI: /re.ku'za/


Verb


Conjugarea verbului
recuza
Infinitiv a recuza
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		recuz
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să recuze
Participiu recuzat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., (p.ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=recuza&oldid=632910”