recuza

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză récuser.

Pronunție

  • AFI: /re.ku'za/


Verb


Conjugarea verbului
recuza
Infinitiv a recuza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recuz
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recuze
Participiu recuzat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., (p.ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe