reformatoare
română
Etimologie
Din reformator.
Pronunție
- AFI: /re.for.ma'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reformatoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reformatoare | reformatoare |
| Articulat | reformatoarea | reformatoarele |
| Genitiv-Dativ | reformatoarei | reformatoarelor |
| Vocativ | reformatoareo | reformatoarelor |
- persoană care reformează, care aduce reforme, care înnoiește; propagatoare de reforme.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online