refulată

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din refulat.

Pronunție

  • AFI: /re.fu'la.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
refulată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ refulată refulate
Articulat refulata refulatele
Genitiv-Dativ refulatei refulatelor
Vocativ refulato refulatelor
  1. persoană care își refulează dorințele, instinctele, impulsurile etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe