regreta

română

Etimologie

Din franceză regretter.

Pronunție

• AFI: /re.gre'ta/

Verb

Conjugarea verbului regreta
Infinitiv	a regreta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	regret
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să regrete
Participiu	regretat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; (p.ext.) a avea remușcări, a se căi.

Cuvinte derivate

• regretat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• retrage

Referințe

• DEX '98 via DEX online