remușcare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Remușcarea lui Oreste

română

Etimologie

Compus din prefixul re- + mușcare (după franceză remords).

Pronunție

  • AFI: /re.muʃ'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
remușcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ remușcare remușcări
Articulat remușcarea remușcările
Genitiv-Dativ remușcării remușcărilor
Vocativ ' '
  1. părere de rău cauzată de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte reprobabile.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A avea remușcări = a-l mustra conștiința pe cineva


Traduceri

Referințe