De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din latină reiectare.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
reiepta
|
| Infinitiv
|
a reiepta
|
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
|
reiept
|
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
|
să reiepte
|
| Participiu
|
reieptat
|
| Conjugare
|
I
|
- (înv.) (v.tranz.) a respinge, a refuza.
Sinonime
Antonime
Traduceri
Anagrame
Referințe
