incarna

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză incarner < latină incarnare.

Pronunție

  • AFI: /in.kar'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) incarna
Infinitiv a (se) incarna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) incarnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) incarneze
Participiu incarnat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (se) întrupa; a (se) transforma în om.
  2. (v.refl. tranz.) (fig.) a lua sau a da o formă concretă, reală.
  3. (v.tranz.) a juca un rol într-o piesă.
  4. (v.refl. tranz.) (despre unghii) a crește în carne.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe