relicvă

română

Etimologie

Din franceză relique < latină reliquiae.

Pronunție

• AFI: /re'lik.və/

Substantiv

Declinarea substantivului relicvă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	relicvă	relicve
Articulat	relicva	relicvele
Genitiv-Dativ	relicvei	relicvelor
Vocativ	relicvă	relicvelor

1. obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu.
2. (la pl.) moaște.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calevri
• clavire
• clivare

Referințe

• DEX '98 via DEX online