amintire

română

Etimologie

Din a aminti.

Pronunție

• AFI: /a.min'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului amintire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amintire	amintiri
Articulat	amintirea	amintirile
Genitiv-Dativ	amintirii	amintirilor
Vocativ	amintire	amintirilor

1. faptul de a (-și) aminti.
2. imagine păstrată în memorie, lucru amintit.
3. obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir.
4. (la pl.) gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață.

Locuțiuni

• (loc.adv.) în amintirea cuiva(sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întreiam
• întremai
• reaminti

Referințe

• DEX '98 via DEX online