reluctance

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Compus din reluctant + sufixul -ance.

Pronunție

  • AFI: /rɪ'lʌktəns/


Substantiv

reluctance, (nenumărabil)

  1. lipsă de chef, împotrivire, rezistență, opunere
    Tom's reluctance towards doing homework will cause him problems.
  2. ezitare, codire
  3. (fiz.) reluctanță

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe