remarcă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză remarque.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
remarcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ remarcă remarce
Articulat remarca remarcele
Dativ-Genitiv remarcei remarcelor
Vocativ remarcă remarcelor
  1. observație, constatare; notă, însemnare.


Traduceri

Referințe