remarcă

română

Etimologie

Din franceză remarque.

Pronunție

• AFI: /re'mar.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului remarcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	remarcă	remarce
Articulat	remarca	remarcele
Dativ-Genitiv	remarcei	remarcelor
Vocativ	remarcă	remarcelor

1. observație, constatare; notă, însemnare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online