remarcă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză remarque.

Pronunție

  • AFI: /re'mar.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
remarcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ remarcă remarce
Articulat remarca remarcele
Genitiv-Dativ remarcei remarcelor
Vocativ remarcă remarcelor
  1. observație, constatare; notă, însemnare.


Traduceri

Referințe