remarcă

Vezi și : remarca

română

Etimologie

Din franceză remarque.

Pronunție

• AFI: /reˈmar.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului remarcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	remarcă	remarce
Articulat	remarca	remarcele
Genitiv-Dativ	remarcei	remarcelor
Vocativ	remarcă	remarcelor

1. observație, constatare; notă, însemnare.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din remarca.

Pronunție

• AFI: /reˈmar.kə/
• AFI: /re.marˈkə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru remarca.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru remarca.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru remarca.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru remarca.

Referințe

• DEX '98 via DEX online