observație
Aspect
Etimologie
Din germană Observation, franceză observation < latină observatio.
Pronunție
- AFI: /ob.ser'va.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului observație | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | observație | observații |
Articulat | observația | observațiile |
Genitiv-Dativ | observației | observațiilor |
Vocativ | observație | observațiilor |
- procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu.
- supraveghere, urmărire; (spec.) supraveghere medicală (a unui bolnav).
- Bolnav ținut sub observație.
- remarcă, constatare.
- obiecție critică; (p.ext.) mustrare, dojană, reproș.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online