remontă
 Vezi și : remonta
|
română
Etimologie
Din franceză remonte. Confer germană Remonte.
Pronunție
- AFI: /re'mon.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului remontă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | remontă | remonte |
| Articulat | remonta | remontele |
| Genitiv-Dativ | remontei | remontelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată.
- serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse