repatria

română

Etimologie

Din latină repatriare. Confer franceză repatrier (> înv.; astăzi rapatrier).

Pronunție

• AFI: /re.pa.tri'a/

Verb

Conjugarea verbului (se) repatria
Infinitiv	a (se) repatria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) repatriez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) repatrieze
Participiu	repatriat
Conjugare	I

1. (v.refl. și tranz.) a se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită).

Antonime

• a (se) repatria: (se) expatria
• a se repatria: emigra

Cuvinte derivate

• repatriat
• repatriere

Cuvinte apropiate

• patrie

Traduceri

a reveni în patrie

engleză: repatriate (English) esperanto: repatrii (Esperanto) estoniană: kodumaale naasma (eesti) finlandeză: palauttaa kotimaahansa (suomi) franceză: rapatrier (français) germană: repatriieren (Deutsch) greacă: επαναπατρίζω (Ελληνικά) (epanapatrízo) italiană: rimpatriare (italiano)

maghiară: hazatelepít (magyar) poloneză: repatriować (polski) portugheză: repatriar (português) rusă: репатриировать (русский) (repatriirovat') spaniolă: repatriar (español) suedeză: repatriera (svenska), återbörda (svenska) turcă: tekrar memleketine iade etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online