repica

română

Etimologie

Din franceză repiquer.

Pronunție

• AFI: /re.pi'ka/

Verb

Conjugarea verbului repica
Infinitiv	a repica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	repichez, repic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să repicheze, repice
Participiu	repicat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe și sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție.

Sinonime

• replanta

Cuvinte derivate

• repicaj
• repicare
• repicat

Traduceri

a replanta

engleză: replant (English) franceză: repiquer (français) germană: umpflanzen (Deutsch)

italiană: ripiantare (italiano) spaniolă: replantar (español) suedeză: omplantera (svenska), återplantera (svenska)

Referințe

• DEX online