repica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză repiquer.

Pronunție

  • AFI: /re.pi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
repica
Infinitiv a repica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
repichez, repic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să repicheze, repice
Participiu repicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe și sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe